Inghitita inca de vraja melancoliei
Purtata de valul propiilor lacrimi
Plutind,in apele sarate ale dragostei
Ma scufund totdeuna in amarale amintiri
Inot sub cearsafurile reci,nu te simt,nu respiri
Printre clipe zbor,oprite in imagini nepretuite
Sperantele atarn de cateva fire subtiri
Alunec pe ele..pe pamant ajung...apoi pe amagiri usor pasesc
Un comentariu:
... pare trista poezia... ce voiai sa mai scrii?...
Trimiteți un comentariu